Drumul cel mai sigur spre nefericire e cel al compromisului

Compromis, compromisuri : Înţelegere, acord bazat pe cedare; concesie.(Despre oameni) Cu reputaţia pătată; discreditat. 2. Primejduit, stricat.

Voilà! Astfel, eu imi pun problema:de ce facem compromisuri? Sunt ele dezirabile?O sa incep raspunzandu-mi la prima intrebare,plecand de la premisa sensului primar al cuvantului "compromis".Inainte era folosit in limba romana cel mai frecvent pentru a desemna o situatie sau o persoana.Compromiterea acestora din urma era echivalentul perimarii,al discreditarii, a pierderii unui "ceva" ce obisnuia sa existe inaintea momentului "compromiterii". Astazi sensul cuvantului "compromis" duce mai mult cu gandul la o actiune ,viitoare sau trecuta, a celui aflat in cauza,actiune cu tenta negativa. Aud des cuvantul in juru-mi si asta ma face sa ma gandesc:de ce fac oamenii compromisuri?Bineinteles, in favoarea cuiva sau a ceva. Dar asta inseamna sa renunti,nu?Sa renunti la tine si la ce iti doresti,uneori pentru a nu intra intr-un conflict, de orice gen ar fi el, alteori pentru a gasi o cale de mijloc, uneori sunt motivate de sentimente, alteori nu, dar ajung toate in acelasi punct final: in momentul in care faci un compromis renunti la ceva ce este sau ar putea fi al tau.

Toti am facut macar o singura data in viata unul, de o importanta mai mare sau mai mica.Si eu printre acesti “toti”. Insa de fiecare data am ramas cu un gust amar si o senzatie de regret. Facem compromisuri pentru cel pe care-l iubim, pentru un job , pentru o facultate, pentru un prieten, pentru o idee,pentru o viata mai buna (poate). Isi poate avea locul pe orice plan. La inceput nu stii ce efect va avea decizia ta de a pune pe locul doi ceva pentru a face un nou clasament in care prima pozitie va fi luata de motivul tau. Uneori ai impresia ca a fost o decizie buna, insa cred cu tarie ca rezultatul nu e decat unul: vei fi nefericit. Vei fi nefericit pentru ca tu esti cel care pierde in ecuatia aceasta. Nu faceti niciodata compromisuri, indiferent care ar fi scopul.Nu merita pentru ca e vorba de voi, persoana pe care ar trebui s-o iubiti cel mai mult (nu e in nici un caz o pledoarie pentru egoism, doar ca- si asta e ceva ce am invatat cu mult timp in urma- , pentru a putea fi iubit si pentru a-i putea iubi cu adevarat pe altii trebuie intai sa te iubesti pe tine).

Scuzati-mi maniera generala a postului, ma gandesc ca astfel va puteti identifica cu ce tocmai am scris,sau nu,intr-un caz si mai bun.Let me know what you think about it. Scuzati-ma si pentru eventualele greseli gramaticale, sunt obosita,sesiunea asta ma omoara!