n

Drumul cel mai sigur spre nefericire e cel al compromisului

Compromis, compromisuri : Înţelegere, acord bazat pe cedare; concesie.(Despre oameni) Cu reputaţia pătată; discreditat. 2. Primejduit, stricat.

Voilà! Astfel, eu imi pun problema:de ce facem compromisuri? Sunt ele dezirabile?O sa incep raspunzandu-mi la prima intrebare,plecand de la premisa sensului primar al cuvantului "compromis".Inainte era folosit in limba romana cel mai frecvent pentru a desemna o situatie sau o persoana.Compromiterea acestora din urma era echivalentul perimarii,al discreditarii, a pierderii unui "ceva" ce obisnuia sa existe inaintea momentului "compromiterii". Astazi sensul cuvantului "compromis" duce mai mult cu gandul la o actiune ,viitoare sau trecuta, a celui aflat in cauza,actiune cu tenta negativa. Aud des cuvantul in juru-mi si asta ma face sa ma gandesc:de ce fac oamenii compromisuri?Bineinteles, in favoarea cuiva sau a ceva. Dar asta inseamna sa renunti,nu?Sa renunti la tine si la ce iti doresti,uneori pentru a nu intra intr-un conflict, de orice gen ar fi el, alteori pentru a gasi o cale de mijloc, uneori sunt motivate de sentimente, alteori nu, dar ajung toate in acelasi punct final: in momentul in care faci un compromis renunti la ceva ce este sau ar putea fi al tau.

Toti am facut macar o singura data in viata unul, de o importanta mai mare sau mai mica.Si eu printre acesti “toti”. Insa de fiecare data am ramas cu un gust amar si o senzatie de regret. Facem compromisuri pentru cel pe care-l iubim, pentru un job , pentru o facultate, pentru un prieten, pentru o idee,pentru o viata mai buna (poate). Isi poate avea locul pe orice plan. La inceput nu stii ce efect va avea decizia ta de a pune pe locul doi ceva pentru a face un nou clasament in care prima pozitie va fi luata de motivul tau. Uneori ai impresia ca a fost o decizie buna, insa cred cu tarie ca rezultatul nu e decat unul: vei fi nefericit. Vei fi nefericit pentru ca tu esti cel care pierde in ecuatia aceasta. Nu faceti niciodata compromisuri, indiferent care ar fi scopul.Nu merita pentru ca e vorba de voi, persoana pe care ar trebui s-o iubiti cel mai mult (nu e in nici un caz o pledoarie pentru egoism, doar ca- si asta e ceva ce am invatat cu mult timp in urma- , pentru a putea fi iubit si pentru a-i putea iubi cu adevarat pe altii trebuie intai sa te iubesti pe tine).

Scuzati-mi maniera generala a postului, ma gandesc ca astfel va puteti identifica cu ce tocmai am scris,sau nu,intr-un caz si mai bun.Let me know what you think about it. Scuzati-ma si pentru eventualele greseli gramaticale, sunt obosita,sesiunea asta ma omoara!

M-am saturat!

De ce anume? veti intreba. Ei bine,cum stateam eu azi si pierdeam timpul pe internet, am ajuns la saturatie. Vorbesc aici, ca sa ma fac mai bine inteleasa , de arhicunoscutul fenomen al manelelor,manelistilor, culturii maneliste si "derivatele" pot continua. O sa fie intodeauna cele doua parti, extremiste: cei care sunt pentru manele si cei care sunt impotriva lor, ambele incercand sa-si faca cunoscut punctul de vedere cu pretul vietii. Rar mai vezi cate un ametit care penduleaza, care trece de la un statut la altul-de obicei migratia se produce de la manele spre alte genuri muzicale- , sau care marturiseste naiv, ca un fel de scuza: <<"eu mai ascult din cand in cand si manele, unele sunt "faine" >> .
Eu nu as putea asculta o astfel de 'melodie' mai mult de trei secunde si nu am nimic cu cei ce o fac.Detest insa libidinosii,incultii,analfabetii care le "interpreteaza". Mai detest si sa generalizez, dar pe bune ca am dreptate.Un manelist destept n-am intalnit pana acum.
Si totusi, ce naiba!Se spune ca daca n-ar fi prosti, n-ar fi nici intelepciune.Avem nevoie si de ei,dar ce te faci cand prostia ajunge un model? Ce te faci cand vezi adolescenti de 13-14-15 ani care ajung sa ia ce vad pe la televizor si sa incerce sa imite?Pentru ca,nu-i asa, cei ce sunt pe micile ecrane-spre exemplu-,au reusit, au bani (ah,cultul banului la romani!Dar asta intr-un alt post) , au "faima".Cum sa-i invinuiesti, cand nu au decat asta in jur? Se rade de "pitzipoance", cu "tz"(!) , care nu stiu de ce, da' mi se pare ca apar din ce in ce mai multe, ca ciupercile dupa ploaie. Pai..e bine stiut ca educatia ti-o iei intr-o masura din societate.Si daca in aceasta societate fete despuiate devin celebre nu pentru ce au in cap, ci selectionate dupa adancimea decolteului, pseudo-cantareti, personaje (da,personaje mai mult decat persoane) abjecte ajung sa fie prezente in viata publica pana iti vine sa te muti intr-o pestera (la auzul cuvantului "Nikita" sau "Ciumac" precum si a multor altora nu cred sa fie cineva care sa nu stie despre ce vorbesc), daca tot in aceasta societate se promoveaza scandalurile sexuale, pornografia si, oh god!lista e atat de lunga, cum naiba sa nu fie situatia asta? Si totusi, numitele 'pitzipoance'nu sunt decat niste biete fiinte timorate-in cazuri fericite-, in cautarea unei personalitati-in cazuri 'salvabile'.Stadiul ultim este cu brio reprezentat de cele in cautare de sponsori, pe care ii atata cu un maximum-permis sau nu- de piele la vedere si cu un minimum-nepermis- de circumvolutiuni.
Sa fie clar,nu am nimic nici cu manelistii, nici cu pseudo-vedetele,nici cu pornografia etc etc.Nu!Oricat de cliseu ar parea "gusturile nu se discuta", e cat se poate de adevarat.Eu nu le discut.Dar am ceva cu incultura, cu prostia, cu superficialul, cu scandalurile demne de ultima mahala ridicate la rang de model.
A propos de cei de mai inainte...as spune ca nu e vina lor,dar ma doare. Pentru ca exista auto-educatie, pentru ca exista modele adevarate in tara asta-in care abia astept sa ma intorc in fiecare vara-, pentru ca avem cu totii acces la educatie, pentru ca exista oameni care au cu adevarat ceva de spus,pentru ca exista cei care o sa citeasca postul acesta (poate) si o sa aiba un zambet amar.
Iar eu ma simt ca intr-un film cu prosti.Ceea ce am scris acum nu e nimic nou, si totusi..am sentimentul acesta ca nu o sa se schimbe nimic prea curand, ba mai mult, ca alunecam incet si ireversibil pe un drum descrescator.Asta-i viata, da'...nu-i asa!
Voi ce spuneti?